Dictatorul pierduse controlul.

În acea noapte, luptele au continuat și la București. Forțele de Securitate și-au descărcat armele, doborând protestatari. În dimineața următoare, Ceaușescu a părăsit capitala cu elicopterul.

Deși vehiculele militare împânziseră Bucureștiul, soldații nu voiau să tragă în oameni. Curând, armata avea să treacă de partea poporului și să poarte protestatarii bucuroși pe străzile orașului. Ceaușescu și rețeaua lui umbroasă de securiști erau cei împotriva cărora se îndrepta restul României.

Între timp, orașul devenea un câmp de luptă haotic. Lunetiștii, trecând prin tuneluri secrete, au început să tragă în mulțime de pe acoperișuri. Se zvonise că acești trăgători erau nucleul Securității, cei mai loiali apărători ai regimului. Identitatea lor nu a fost stabilită niciodată.

Revoluționarii cărora le-au fost înmânate arme din arsenalul armatei nu știau cu exactitate cine trăgea în ei, fapt care a contribuit la starea de haos. Mulți oameni au murit în atacuri accidentale asupra forțelor proprii.